New Blog: Heart of Peonies

Due to some copyrights problem with one of the people I created this blog I decided to move on and start from 0, you can now find me on http://www.heartofpeonies.com 

I hope to see you there guys!

Kisses,
Iulia!!!

Faces: Retrospection

Astazi nu sunt in stare sa scriu, dar va las cu cateva poze din perioada in care am lipsit de aici. In zilele urmatoare am sa va arat si schimbarea de look ce am facut-o, cu multe sacrificii si par deteriorat, dar a meritat. Acum fug sa ma intalnesc cu o prietena, am nevoie de o zi libera in care sa ma relaxez si deconectez de probleme.

Sper sa aveti parte de o seara placuta in compania celor dragi!!!

Pupici,
Iulia!!!

Random: My past months story

Prin toate trebuie sa trecem in viata asta: lucruri bune, rele sau acel sentiment de je ne sais quoi care ne bantuie exact in cele mai nepotrivite momente. Cand am inceput initial acest blog aveam o multime de planuri, vise si sperante, unele s-au implinit, la altele am renuntat si pentru altele inca mai muncesc ca sa le duc la bun sfarsit. Nu e usor, uneori e chiar al naibii de greu sa tii pasul cu toate, mai ales in clipele in care simti ca totul se naruie in jurul tau, ca peretii sunt prea mici si stramti pentru tine si tu nu mai esti cea care ai fost. Chiar daca ceea ce eu scriu acum nu are nici o legatura cu tema generala a blogului si cu moda, are o mare legatura cu viata, cu tot ce ne dorim, cu asteptarile noastre si cu viitorul. De prea multe ori mi-a lipsit curajul de a ma exprima liber, de a spune exact ce cred, simt si prin ce trec, tocmai de aceea am decis sa nu o mai fac. Am inceput sa scriu aici, deoarece asta e locul meu, povestea mea si cred cu tarie ca tot ce traiesc eu va poate ajuta si pe voi intr-o mai mica sau mai mare masura.
Inca de cand am fost nevoita sa renunt la baschet si chiar dinainte de asta daca stau sa ma gandesc bine, mi-a placut sa scriu, era modul meu de a ma deconecta, de a imi descarca sufletul, trairile s.a.m.d. Am facut-o in nenumarate randuri in diverse caiete, foi sau jurnale care toate zac undeva ascunse intr-o cutie a camerei mele. Poate intr-o zi o sa le scot de la naftalina si o sa reproduc cate ceva din ce zace acolo. Revenind la azi, acum, aici, pot spune ca trec prin una din acele perioade nefaste si lipsite de interes al vietii, dar nu renunt. Ma zbat zi de zi si clipa de clipa pentru a ma autodepasi, pentru a deveni un om mai bun si pentru a arata tuturor ca se poate, ca nimic nu poate sta in calea viselor si idealurilor ce le avem. Chiar daca avem munti in fata noastra putem sa-i escaladam, sa ne cataram sau daca e nevoie chiar sa-i daramam, dar nu avem voie sa stam ascunsi dupa ei si sa ni se para de neatins. Au fost atatia oameni care au ajuns acolo sus, noi de ce n-am putea?! O sa va spun in randurile ce urmeaza sa le cititi o poveste trista, inca fara sfarsit, dar cu unul destul de previzibil, desi cine stie poate miracolele chiar exista si asta se va transforma intr-un vis frumos, dupa tot cosmarul care a fost pana acum.